-
HARMONICS – Volume IV
HARMONICS
- Volume IV
~ Harmonics of the soul ~
PART I:
TRANQUILLITY
*
“Sing to me, beloved!..” the Muse hath said, nesting in the arms of the Bard.
He took her hand and placed on his chest, so she might feel the symphony. She then knew, his heart sings to her. So she whispered:
“Thy heart, like a nightingale’s song, mirrors mine!”
*
“Harmonics of the soul”
* Treatise on Poetics and Versification *
2023 © Th3Mirr0r
-
SIMFONIA NATURII – Vol. IV: Ecourile ploii
SIMFONIA NATURII
Vol. IV: Ecourile ploii
Partea I:
ÎnGemănare
*
„Inima ta blândă,
Tainică, aproape,
Îmi șoptește mierea
Sufletului scump, –
*
Firea ta plăpândă,
Pare a mă-îngroape
Întru îmbierea
Gurii ce-i irump!
*
Ce e învierea
Celor ce iubesc?
Tainic, ei se cheamă
Firi îngemănate!
*
Două nestemate,
Ochii, de-și privesc,
Nu au nici o teamă,
Totul li-i firesc!
*
Eu căta-voi dulce,
Chipu-ți îngeresc,
- Vibra ta o geamă,
Strunii aplecate; –
*
Ori când spui – iubesc! –
Lacrimi înstelate,
Împletiri, își cresc,
- Ale noastre, toate; –
*
Brațele-mi jertfesc,
Inimei ce-și cheamă
- Sub copaciul tainic,
Geamănu-i, a-l culce…”
*
2023 ©Th3Mirr0r
ARTĂ, ÎnGemănare, Blândețe, BLOG, CĂRȚI, Dragoste, Duioșie, Ecourile ploii, Emoție, INDEX, INFO, Iubire, LITERATURĂ, Mângâiere, Muză, Natură, POEZIE, Poezii, Prietenie, Sentimente, SIMFONIA NATURII, Suflet, VersuriARTĂ, ÎnGemănare, BLOG, Dragoste, Duioșie, Ecourile ploii, Emoție, INFO, Inimă, Iubire, Jurnal, LITERATURĂ, Mângâiere, Muză, Natură, Oglinda, POEZIE, Prietenie, Romantic, Sentimente, SIMFONIA NATURII, Suflet, TheMirror -
PRIVIGHETOAREA – Vol. I – PROLOG – VI
PRIVIGHETOAREA
PRIVIGHETOAREA – Vol. I
* PROLOG *
~ VI. ~
Îmi lăs patemi, îmi zvârl pofte, prăvălindu-să ecou
Peste crestele grunjoase, cătră văile-adâncoase,
‘Poi mi-aștept privighetoarea îngropându-mă-n cavou
Printre viermi ce-mi par ca prinții peșterilor tunecoase;
Și am mas aci de-o vreme, preferând sălbăticiunea,
Că știu bine ce m-așteaptă înapoi în lumea rea;
- Zis-am stâncii veghetoare, când văzui Deșertăciunea:
Flori de colț, s-apară-n urma-mi, eu rămân cu muza mea!”
*
2020 ©Th3Mirr0r
ARTĂ, BLOG, Creștin, CĂRȚI, Dor, Dragoste, Educație, Emoție, INDEX, INFO, Inimă, Iubire, LITERATURĂ, POEZIE, Prietenie, PRIVIGHETOAREA, SCRIERI, Sentimente, Spiritualitate, Suflet -
PATRIA MEA, ROMANIA – IZVODUL – I
PATRIA MEA, ROMÂNIA
Volumul I
PLÂNGEREA ȘI TÂNGUIREA PATRIEI
VĂLEATUL I: IZVODUL
*** I ***
*
“Da’ de ’uni să cep a-ț’ scrie, dintr-ăiaste adevăruri?
- Că nemicuri, deopotrivă-‘s, la tocmală, î mi-s toate,
Cercetoaselor izvoade, pi-uni să dep a na va-ți iururi,
Când doar așchii, cremini, picuri, ‘n-a-n ivală-ș’ sfârtecate!..
Dalta-întruna-i primeneală; înscurmarea-le-adesface,
Cum ‘tra sfâșierii limpezi, săgetarea, împlânta-va-și –
Au pecețile-încleștate, vro-asminteală, a-și înșface,
Dacă pi-una-i, mân’-a trece-‘n sângerea-i ce scălda-va-și?
*
Da’ de ’uni să cep a-ț’ scrie, zbaterea de pe sub mărmuri?
- Că tocmală-i pretutindini – cum mi-s tăti-aieste-a lumei,
Cumpăneli ‘tra deșărtării, – ș’-o! Le-o hie, apoterea-le din flămuri,
De nemicu-a-le-a va știe, – Iadu’-i viu, la urma urmei!..
Ori c’-ales-am guri ce-or țîe nașterea acelor vremuri,
- Iaca, vie! Vie, vie, – vânturi, patemi, grindini, doruri,
S’-împle toate ce le-a scurme, ș’-ardă-va-le-a-n luciu’ lunei!..
Săturatu-s-ar, odată, de războaie și în juguri!..
*
Da’ de ’uni să cep a-ț’ scrie, cum de-azbateri, adevăriu,
Nu-i ce toț’ ‘ l-adeverește, dintru legea-le deșartă?!
Au ce-o prețui? Nemicuri!.. Fie dară-le-n ivăriu,
Altor cari la sân, firește, țîne-l-ar, – cum Suflet poartă,
C-a-lor chei, ce descuie-vor, când legat-au, dezlegat-a,
- Șî-ntr-al Vieții Suflu, smuls-au, pricine și mărăcini,
La mișei, amilostire, chin și dor de-or îngânat-a,
Izbăviri, cerut-au, bieții, – cum n’-aflat-am la străini!..”
*
2018 ©Th3Mirr0r
ARTĂ, BLOG, Credință, Creștin, Cultură, Educație, Emoție, Heraldic, Inimă, Iubire, IZVODUL, Jale, LITERATURĂ, Patria mea, ROMANIA, Patrie, Plângere, POEZIE, Poezii, Român, Românesc, SCRIERI, Spiritualitate, Suflet, Tânguire, TradițieARTĂ, BLOG, Credință, Creștin, Cultură, Educație, Emoții, Țară, Heraldic, INFO, Iubire, IZVODUL, Jale, Libertate, LITERATURĂ, Neam, Ofrandă, Oglinda, Patria mea, Patrie, Patriotism, Plângere, POEZIE, ROMÂNIA, Român, Românesc, Sacrificiu, Sentiment, Sentimente, Suflet, Tânguire, TheMirror, Tradiție, Valori, Văleat I -
ORFANII – Cap. I: Prin Țara Nimănui – III
ORFANII
CAPITOLUL I
CU 40 DE ANI ÎN URMĂ…
Prin Țara Nimănui.
III.
*
„Însă, am amintit despre un blestem, dar n-am vorbit încă, asupra năpăstuirii acelui neam. Cândva, acel neam, era binecuvântat, fiindcă era apropiat de Dumnezeu, și astfel Stăpânul, dărui acelui neam, pentru smerenia sa, ocrotitori și veghetori, în multe feluri și chipuri, petrecând în sânul lumii, Înțelepciunea. Având o astfel de binecuvântare, oamenii acelor vremuri – demult uitate, la această vreme, și doar reamintite spre înțelegerea tâlcului, – erau într-o orânduială atât de bună, încât toți, să-i invidieze, din cei îndepărtați de Dumnezeu, pe când cei care aveau tragere de inimă, să-i stimeze, deosebindu-i. Dintre vrăjmașii lui Dumnezeu, făceau parte chiar cei mai devreme amintiți ca făcând parte dintr-o legătură a dinastiilor antichității, care au conceput o metodă prin care să urmărească imperializarea întregii lumi și supunerea acesteia, robiei, folosindu-se de științele străvechi de-a lungul mileniilor, prin care astfel, să-și stabilească domnia. Însă, nu despre trecut, trebuie vorbit, ci rolul acestuia, în istorisirea care încununează și ocărăște, care binecuvintează și blesteamă, spre a înțelege un oarece adevăr, al acestui tâlc, al Țării Nimănui.
Multe nații păgâne, au dorit această Țară – cândva, binecuvântată, cu un nume vrednic, semnificând neamul binecuvântat, care se bucura întru pacea dinlăuntru pe tot cât a-și vărsa sângele pentru a stăvili dorința tiranilor de-a o ocupa și-a o supune robiei. Neamul acela destoinic și vrednic înaintea lui Dumnezeu, știa că scopul nu era doar de căpătare a bogățiilor țării, ci de a stârpi întreg poporul cel binecuvântat, care avea pe Dumnezeu ca Stăpân. Țara aceasta mult binecuvântată, avea totul, pentru cei ascultători de Dumnezeu: orice formă de relief al acestui pământ, se regăsea în chip micșorat, întru hotarele sale, îngrădind, totodată, ca o pavăză asupra poporului, sfinte biserici și mănăstiri, ba până și orânduielile în toate împrejmuirile țării, erau astfel zidite încât oamenii, cei ai poporului, să se bucure de îmbelșugare.
Atât de iubiți erau de Dumnezeu, încât ca un Bun și de oameni Iubitor, le-a dăruit domnitori de seamă, păstrători ai Legii celei drepte și strămoșești, ocârmuitori și chibzuitori care să vegheze asupra păzirii legământului, a sădi în toți cei ai țării, iubirea de Dumnezeu ca întâietate, apoi de neam și patrie. Țoți, se bucurau cu orice aveau, ba erau cu grijă dăscăliți într-a prețui orișice le era de folos, dar mai cu seamă, ceea ce aveau mai de preț: bisericile și mănăstirile. Și astfel, se face că întreg neamul, ar fi luptat cu toți cei care străini și vrăjmașii lui Dumnezeu, făcându-se, voiau cotropirea și înrobirea. Întreaga istorie era plină de vitejia acestui neam mult binecuvântat, mărturisită de înșiși dascălii care străini fiind, purtau stimă deosebită, recunoscându-le binecuvântarea, fără de invidie și lăcomie, numindu-i pe toți, precum vrednicia la care se ridicau înaintea lumii.
Dar timpurile acelea, au trecut…”
[ … ]
- Va urma…
2008 / 2019-2021 / 2023+ ©Th3Mirr0r
ENGLISH VERSION
THE ORPHANS
CHAPTER I
“40 YEARS AGO”
Through No Man’s Land.
III.
“Oh, I almost forgot! I have mentioned a curse, but have not yet spoken, upon the plague of that nation. Once upon a time, that nation was blessed, because it was close to God, and thus the Master gave that nation, for its humility, protectors and watchers, in many ways and forms, spreading in the bosom of the world, Wisdom. Having such a blessing, the people of those times – long forgotten, at this time, and only recalled for the understanding of the interpretation, – were in such a good order that all, from those far from God, envied them, while those who were willing, inclined to nobility of their hearts, to honor them, distinguishing them, among strangers. Among God’s enemies were even those earlier mentioned as part of a nexus of ancient dynasties, who devised a method to pursue the imperialization of the whole world and its subjection, to slavery, using the ancient sciences of throughout the millennia, thereby establishing their tyrant ruling. However, we must not talk about the past, too much, but of its role, in the history that crowns and ridicules, that blesses and curses, in order to understand some truth, of this interpretation, of the mystery of No Man’s Land.
Many heathen nations desired this Land – once, blessed, with a worthy name, signifying the blessed nation, who rejoiced in inner peace even as they shed their blood to prevent the desire of tyrants to occupy and subject all people to slavery. That nation as worthy as righteous before God, knew that the goal of these tyrants as well as those pagans hating God, was not only to acquire the riches of the country, but to exterminate the entire blessed people, who had God as Master. This very blessed country had everything for those who obeyed God: every form of relief of this land was found in a reduced form, as if whole Earth shrink within its borders, enclosing, at the same time, like a wall over the people, holy churches and monasteries, even the ordinances in all the enclosures of the country were built in such a way that the blessed nation, those of the people from the little to the great, could enjoy the abundance.
They were so loved by God, that as a Good and Much-Loving Master of people, He gave them notable rulers, keepers of the just and ancestral Law, teachers and thinkers who would watch over the keeping of the covenant, to plant in all those of the land, love of God as priority, then of nation and country. All of them were happy with whatever they had, and they were carefully taught to value whatever was useful to them, but especially what they valued most: churches and monasteries. And thus, it is done that the whole nation would have fought with all those who, by seeming to be foreigners and in the same time enemies of God, wanted to conquer the Land and enslave them all. The whole history was full of the valor of this much-blessed nation, testified by the teachers themselves who, being foreigners, held them in special esteem, recognizing their blessing, without envy and greed, calling them all, as the worthiness to which they stood before the world.
But those times have long time passed…”
[ … ]
- Will be continued…
2008 / 2019-2021 / 2023+ ©Th3Mirr0r
40 Years Ago, Acum 40 de ani, ART, ARTĂ, BLOG, BOOKS, Creștin, CĂRȚI, Dragoste, Educație, Education, Emoție, Țara Nimănui, FRIENDSHIP, INDEX, INDEX, INFO, Inimă, Iubire, LITERATURE, LITERATURĂ, LOVE, No Man’s Land, ORFANII, POETRY, POEZIE, Prietenie, PROSE, PROZĂ, SCRIERI, Sentimente, SOUL, Spiritualitate, SPIRITUALITY, Suflet, The ORPHANS, WRITINGS40 Years Ago, Acum 40 de ani, ART, ARTĂ, BLOG, Creștin, Dragoste, Educație, Emoție, Țara Nimănui, FRIENDSHIP, INFO, Inimă, Iubire, Jurnal, LITERATURE, LITERATURĂ, LOVE, Mirror, No Man’s Land, Oglinda, POETRY, POEZIE, Prietenie, PROSE, Sentimente, SOUL, Spiritualitate, SPIRITUALITY, Suflet, Th3Mirr0r, TheMirror -
HARFA MEA: „Floare de lună” – II – La Copaciul tainic
HARFA MEA – Vol. I
[ II ]
„La Copaciul tainic”
*
„La Copaciul tainic,
Multe paseri, vin, –
Vin, cu ventul crainic,
Cânt d’-al meu suspin, –
*
Cânt.
Un cânt al vieții,
Trist, îndepărtat,
Vis al tinereții
Strâns pe un ohtat; –
Hai, cântați cu mine,
Dulci mângăietoare,
Cum știți voi mai bine,
Stingeți a mea jale –
*
Cânt.
Și ele-în treacăt,
Strâng de p’intre ramuri
Lungi suspinătoare
Gânduri seci ce-mi ține
Inima-n durere,
- Scump, a dimineții,
Suflet viu, pe cale –
*
Mult privescu-n vale
Lumea-îndepărtată,
- Lasu-mi văii, corul
Inimei streine, –
La Copaciul tainic,
Strâng cântări senine,
Samăn prin ogorul
Norilor de-aramă; -“
*
(2018* + ) ©Th3Mirr0r
ARTĂ, BLOG, Dor, Dragoste, Emoție, Floare de lună, HARFA MEA, Inimă, Iubire, Iubită, LITERATURĂ, Muza, POEZIE, Poezii, Prietenie, Sentimente, Spiritualitate, Suflet -
PRIVIGHETOAREA – Vol. I – PROLOG – V
PRIVIGHETOAREA
PRIVIGHETOAREA – Vol. I
* PROLOG *
~ V. ~
“Ori cercarea mea de-a scrie tot ce sufletu-mi visază,
Nu-i decât o risipire din talantul ce mi-ai dat –
Cu nimica să fi fostu altceva-într-această rază
Ci numai o umbră hâdă și-n păcatele-mi aflat;
Cât de greu să mai grăiește tr-astă vreme adevăruri,
Întuneric și-înșelare s-abătură pe meleaguri!..
Priveghi colea-n taina nopții, când cuprins d-aceste doruri,
Hodinesc la stânca iasta unde-s stelele șiraguri!..“
*
2020 ©Th3Mirr0r
ARTĂ, BLOG, Creștin, CĂRȚI, Dor, Dragoste, Educație, Emoție, INDEX, INFO, Inimă, Iubire, LITERATURĂ, POEZIE, Prietenie, PRIVIGHETOAREA, SCRIERI, Sentimente, Spiritualitate, Suflet -
PATRIA MEA, ROMANIA – PLÂNGEREA ȘI TÂNGUIREA PATRIEI
PATRIA MEA, ROMÂNIA
Volumul I
PLÂNGEREA ȘI TÂNGUIREA PATRIEI
VĂLEATUL I: IZVODUL
*** PROLOG ***
*
„De privești l’-a mele vorbe, – încioplite adevăruri,
Închegatu-ți-vor a ranei, revărsare-întristătoare,
Să ‘ț-ivăști lumina firei care sorbe-nciupuicoru-i
Tot ce dalta mințîi ș’-urma-i, scurmă-n cer, alinătoare,
Odă vie, cum șă facla-i, dintr-o altă vâlvătaie,
Ocuprinde-într-a său rostu-i, negreșită mângâioară,
Cum purtatu-mi-s-a mie, de la racla-i, pe-apâraie,
A izvoadelor mlădiță, cum la păsu-i, ‘ș-învioară!..
*
De privești l’-a mele vorbe, nici mândrii, a te-apăsa-vor,
Că n-ai chip, întinăciunei, a ț’-ai zdreieli, caricumva,
Cum nici măști, cari va-și-na turbe, școdezâmbrii a-șî-ila-vor,
Ci peceț’ deșertăciunei, ‘uni pe-azazieli, de-a tumbva,
A-i răstoarne-a Tălmăcirei, cu Știința NeȘtiinței,
Cum și Moartea, tot pre limba-I, mortului prinse-a-i vorbi,
De-’i ce-a-’ntoarne-va-ntr-a Firei, vâlvătaia biruinței,
Viață, da-va-i, Suflu, Taina-I, frământa-i-ar, ce-o sorbi!..”
*
2018 ©Th3Mirr0r
ARTĂ, BLOG, Credință, Creștin, Cultură, Educație, Emoție, Heraldic, Inimă, Iubire, IZVODUL, Jale, LITERATURĂ, Patria mea, ROMANIA, Patrie, Plângere, POEZIE, Poezii, Român, Românesc, SCRIERI, Spiritualitate, Suflet, Tânguire, TradițieARTĂ, BLOG, Credință, Creștin, Cultură, Educație, Emoții, Țară, Heraldic, INFO, Iubire, IZVODUL, Jale, Libertate, LITERATURĂ, Neam, Ofrandă, Oglinda, Patria mea, Patrie, Patriotism, Plângere, POEZIE, ROMÂNIA, Român, Românesc, Sacrificiu, Sentiment, Sentimente, Suflet, Tânguire, TheMirror, Tradiție, Valori, Văleat I -
ORFANII – Cap. I: Prin Țara Nimănui – II
ORFANII
CAPITOLUL I
CU 40 DE ANI ÎN URMĂ…
Prin Țara Nimănui.
II.
*
„Prin Țara Nimănui, se părea că un blestem s-a abătut asupra tuturor. Cei mici, erau striviți de către cei mai mari, cu puțintel mai înstăriți, uneltind asupra lor noi chipuri ale robiei; dar și aceia, la rându-le, erau robi sub stăpânirea altora, mult mai mari decât ei, și care nu ezitau a-și păzi cu strictețe, averile dobândite, cum nici a urzi alte căi prin care să-i corupă pe cei mai mici, spre aceleași deprinderi viclene ale lăcomiei; la rândul lor, cei mai mari peste cei mai mici și din ce în ce mai mici, printre cei mari, urmau boierimii și nobilimii, acceptând roialitatea ca fiind o măsură dreaptă prin care toți, aveau să beneficieze, unii de la alții, zeciuind, cum unii pe alții, a se întrece într-a aduna, tot mai mult și cât mai des, – ba chiar.. cu o deosebită pricepere, a-și organiza cu toții, o adevărată împărăție a măsurii închipuite asupra bogăției, puterii și faimei, făcând astfel, din Țara Nimănui, o îngrădire a tuturor, în care toți, printr-o adunătură, să urmeze preceptele roialității.
Între rândurile roialității, erau cei care de veacuri, – din câte se știa despre cei ca dânșii, – sau.. mai bine zis, din câte se permiteau a se ști, despre aceia, dincolo de presupuneri și păreri care mai de care mai neobișnuite, – stăpâneau din umbră, peste toate întinderile Pământului; astfel, ei erau într-o altă lege a stăpânirii, orânduirii și vegherii, una doar a lor și numai a lor, care numai între ei, fiind stabilită, din neam în neam, din generație în generație, peste timpuri, împărțindu-și moștenirea precum cei de-o seamă și cărora – așa cum își închipuiră de la începuturile dinastiei lor – nimănui, a da seamă. De acolo, probabil să vină și numele acelei țări, mai izolate fiind, de altele, mai la adăpost, față de altele, un nume simplu, care să păstreze.. dincolo de toate, legământul sub care toate dinastiile, unindu-se, s-o declare ca fiind Țara Nimănui, acea țară care să pară a fi a tuturor, dar sub stăpânirea celor care și-o închipuiau ca fiind a lor, țara în care orice să fie permis atât timp cât tot ceea ce devenea permisibil, să fie împărțirea celor care decretau ceea ce le era de folos pentru o astfel de stăpânire, – acea țară, în care să se declare public, stăpânirea în comun și aceasta fiind posibilă doar prin interesul tuturor.
Astfel se făcea că roialitățile care păstrau moștenirea cea de veacuri, într-un legământ al celor care uniți sub același crez și mânați către același scop comun, – cel al stăpânirii, al menținerii puterii, al orânduirii date prin edictele lor – și-au menținut public doar autoritatea care să fie disponibilă celor care doreau să cunoască despre stăpânitorii lor, pe când cealaltă, guvernanța de drept, rămânând în umbră, păstrând tainele departe de ochii celor care niciodată, n-ar fi trebuit să știe despre legământul din vechime, orânduit fiind astfel ca toți, să cunoască doar ceea ce li se va permite, astfel, dându-le noi chipuri ale stăpânirii, vreme de generații după generații, care să învețe despre roialitate, nobilime și boierime, spre înțelegerea locului ce li se cuvine.”
[ … ]
- Va urma…
2008 / 2019-2021 / 2023+ ©Th3Mirr0r
ENGLISH VERSION
THE ORPHANS
CHAPTER I
“40 YEARS AGO”
Through No Man’s Land.
II.
“Through No Man’s Land, it seemed like a curse had fallen upon everyone. The little ones were crushed by the bigger ones, a little more wealthy, conjuring up new shapes and forms of changing slavery upon them; but those, too, on their turn, were different kind of slaves, under the rule of others, much older than them, and even more wealthy, and who did not hesitate to strictly guard their acquired fortunes, nor to devise other ways to corrupt the most small, among them, oriented to the same cunning habits of greed, inherited from the upper classes, seeking nobility and fame; in their turn, the greatest over the smallest and increasingly smaller, among those considered as great ones, followed the boyars and nobility, accepting royalty as a fair measure by which all would benefit, from each the other, tithing, demanding tribute, from the highest to the lowest, like each other, to compete in gathering, more and more and as often as possible, – indeed.. with a special skill, to organize among all of them, a real kingdom of the imagined measure of wealth, power and fame, thus making of No Man’s Land an enclosure of all, in which everyone, leader or subject, through an assembly, should follow the precepts of royalty.
Among the ranks of those belonging to royalty, there were those who.. for centuries, – as far as was known about those like them, – or.. better said, as far as they allowed themselves to be known, to others, – to the highest ones, to the lowest, all that had to be known, ever, about those in the matter of ruling, of governance, beyond assumptions and opinions that were more and more unusual – coming from the commoners or just allowed being spread among the elevation of others, – the nature of those coming from royalties and inheriting the legacy of all the dynasties, ruled from the shadows, over all the expanses of the Earth, from each corner to the other, and from each division of a land, to another; thus, they were in another law of rule, order and vigilance, one only for them and only for themselves to be known, one covenant which only between them, being established, from a period of time to another, from generation to generation, but always, dividing their inheritance among such as those of some importance and to whom – as they imagined from the beginning of their dynasty – no one, to report. From there, the name of that country probably comes as well, being more isolated from others, more sheltered from others, a simple name, which is meant to keep… above all, the covenant under which all the dynasties, uniting, declare to be No Man’s Land, that very country which seems to belong to all, but under the rule of those who imagined it to be theirs, the country in which everything is permitted as long as everything became permissible, be the division of the ones who decreed what was useful to them for such a dominion, – that country, in which to declare publicly, the dominion in common, and this being possible only through the interest of all, in a mutual, beneficial understanding.
This probably must be a clue about the way of how the royalties that kept the legacy of the ages, triumphed in a covenant of those who were united under the same creed and driven towards the same common goal, – that of the rule and order, governance in the ways only as they finding fit, the maintenance of the power, by any costs or means, including a safeguarding by the order given through their edicts – maintained their public statement of appearance of an order, only for the authority to be available for all those who wanted to know about their masters, while the other, the rule of law, remaining in the shadows, keeping the secrets away from the eyes of those who should never have known about the ancient covenant, arranged being such that all of them will know only what will be allowed to them, thus giving them new faces of their rulers, for generations after generations, who will learn about royalty, nobility and boyars, towards the understanding of their proper place, such as commoners.”
[ … ]
- Will be continued…
2008 / 2019-2021 / 2023+ ©Th3Mirr0r
40 Years Ago, Acum 40 de ani, ART, ARTĂ, BLOG, BOOKS, Creștin, CĂRȚI, Dragoste, Educație, Education, Emoție, Țara Nimănui, FRIENDSHIP, INDEX, INDEX, INFO, Inimă, Iubire, LITERATURE, LITERATURĂ, LOVE, No Man’s Land, ORFANII, POETRY, POEZIE, Prietenie, PROSE, PROZĂ, SCRIERI, Sentimente, SOUL, Spiritualitate, SPIRITUALITY, Suflet, The ORPHANS, WRITINGS40 Years Ago, Acum 40 de ani, ART, ARTĂ, BLOG, Creștin, Dragoste, Educație, Emoție, Țara Nimănui, FRIENDSHIP, INFO, Inimă, Iubire, Jurnal, LITERATURE, LITERATURĂ, LOVE, Mirror, No Man’s Land, Oglinda, POETRY, POEZIE, Prietenie, PROSE, Sentimente, SOUL, Spiritualitate, SPIRITUALITY, Suflet, Th3Mirr0r, TheMirror -
HARFA MEA: „Floare de lună” – I – ADIO
HARFA MEA – Vol. I
[ I ]
„ADIO”
*
„Un vers.
Da. Vers.
Un vers cu tot ce sunt,
- Din tot ce-am fost, –
Ți-l dăruiesc
Ca pe-un sărut
De-adio,
Scriindu-ți-l
Pe frunte.
*
Numai așa,
Din tot ce-aș fi,
- Precum n-am fost
Decât ce-ți sunt, –
Să-ți amintesc,
Cât m-a durut:
Cum stânca unui cer
Și floarea ce i-o cer
Din munte.
*
Adio,
Draga mea,
Adio, vremii tale!.. –
Rămas aici, în lumea sa,
– Un pelerin pe-a vieții cale, –
Ție un vers de floare rară,
Iar mie, vis de-odinioară,
Al risipitului în zare, –
Amintirea!..”
*
(2018* + ) ©Th3Mirr0r
ARTĂ, BLOG, Dor, Dragoste, Emoție, Floare de lună, HARFA MEA, Inimă, Iubire, Iubită, LITERATURĂ, Muza, POEZIE, Poezii, Prietenie, Sentimente, Spiritualitate, Suflet
Armonii, simfonii, dela noi, mirenii, ceremonii și smerenii
HARFA MEA 